Perete, Gropiţă, Rişcă
-Am jucat cu ala si "l-am dus"! :P
Norocul ti-l mai faceai si cu mana ta, daca aveai precizie. Sau faceai complot cu vreun baiat de cartier, ca sa-l "duceti" pe "fraeru" asta ce-o venit "sa ne ia banii". Mai ieseau si conflicte, stiau ei parintii de ce nu ne lasau sa jucam asa ceva. But in the end, it was fun :)
Gropita avea reguli "serioase":
- daca nimereai groapa, se zicea ca ai dat "cloc"
- daca atingeai fisa celuilalt, se repetau aruncarile jucatorilor ale caror monede s-au atins (asta in literatura de specialitate se traduce prin: a da "tzinc")
- dupa ce aveai cea mai bine plasata fisa, le luai pe toate celelalte si le aruncai deodata inspre groapa: cele care intrau, erau ale tale, la celelalte aveai voie o lovitura cu degetu` ca sa "dai cloc"; la cele de pe marginea gropitei ("buza"), aveai dreptu` sa suflii sau sa bati din picior in apropierea fisei ca sa intre;
Tara, tara, vrem ostas!
Unul din grupuri striga: "Tara, Tara vrem ostasi!"
Celalalt grup raspunde: "Pe cine?"
Primul grup raspunde: "Pe..." si este ales unul dintre copiii din al 2-lea grup. Acesta trebuie sa alerge si sa "sparga zidul" ca sa ramana in echipa lui. Daca nu reuseste atunci va trece in echipa opusa.
Echipa care ramane numai cu un copil a pierdut.
Un alt fel de ... Frunza
Mai stiam o varianta: se deseneaza cu creta pe asfalt un careu sau un drum lung si complicat, in care sa poti pasi cu ambele picioare sau doar cu unul singur. Parca era si o regula - sa nu ridici piciorul de jos. Se intampla sa-ti gauresti tenisii, dar sigur primeai altii.
Aveti grija sa nu va loviti prea tare!
Sa vina, sa vina la razboi...
"Sa vina, sa vina la razboi... / Cu turcii si cu noi ...Angliaaa" sau
“Sa traga, sa traga matza de coada si porcul de urechi... Argentinaaa"
(evident putea alege orice tara). Ceilalti fugeau cat mai departe in timp ce "razboinicul" care avea tara strigata trebuia sa prinda mingea, s-o aduca la centru si sa strige stop.
Ca razboinic, aveai voie sa faci 3 pasi (pornind din tara ta) dupa care trebuia sa arunci cu mingea in adversar. Daca il nimereai, ii luai o bucata din teritoriu. Daca nu, iti lua el din tara ta. Intotdeauna existau comentarii "ba, ai luat prea mult" sau "iti iau numa atata ca esti pretenu meu" :)
Imparate, luminate, cat e ceasul in cetate?
Se alegea un imparat. Copiii se duceau mai departe de imparat si stateau toti la aceeasi distanta.
Fiecare copil intreaba pe rand: "Cat e ceasul la cetate?"
Imparatul le spunea cati pasi sa faca.
Erau asa:
-> pasii de furnica - pui piciorul in fata celuilalt
-> mamaliga - o saritura invartindu-te
-> pas de pitic - un pas ciuciulete
-> pestele - o saritura in fata
-> uriasul - un pas de urias.
Imparatul le putea spune si sa faca pasi inapoi.
Cine ajungea primul la imparat castiga si era el imparatul.
Omul negru
"Ora 1 a sosit/Omul Negru n-a venit; Ora 2 a sosit/Omul Negru n-a venit; Bate ceasul ora 3... Omul Negru a venit".
Cand se ajungea la ora stabilita, Omul Negru venea in fuga si toti se imprastiau. Cel care era prins urma sa fie Omul Negru.
Teenage Mutant Ninja Turtles
The Smurfs
Captain Planet
Sarit Coarda
Tetris
Sticluta cu otrava
Se strangeau mai multi copii. Unul era ales sa fie "sef". La inceput, fiecare copil se tinea de cate un deget de-al lui. Si el spunea "formule magice":
"sticluta, sticluta cu... apa, ulei, otet, carbid" (in timpu` asta isi misca mana, sa-i deruteze pe ceilalti).
La auzul cuvintelor "sticluta, sticluta cu... otrava", toti fugeau incotro apucau.
Daca te atingea trebuia sa impietresti.
Te miscai doar daca un copil trecea pe sub picioarele tale.
Jocul se termina cand reusea "amaratul" ala sa-i atinga pe toti iar ceilalti sa ramana impietriti.
Ceea ce nu se intampla nici o data :))
De fapt jocul se termina cand se oftica sticluta.
O portocala
Intr-o zi mi-ai daruit... o portocala
Eram 2 copii ce-aveau... o portocala
Sus-Jos!
Astazi se numesc Board Games si au tot felul de figurine in forma personajelor din vreun film (Battlestar Galactica, Lord of the Rings, etc). Ca sa nu mai vorbesc de regulile ultra-complicate.
Pe vremea mea insa, treaba statea cam asa: pentru jocul din imagine (Sus-Jos!) nu era nevoie decat de cativa omuleti (copii), niste pioni (conurile alea colorate din plastic, goale pe dinauntru - sau orice altceva in cazul in care erau "rozatoare" prin casa) si un zar. Atat de simplu, dar atat de frumos.
Aquafresh
Dune 2
Sursa
Ţintar (Moara)
Istoric
Ilustratie din „Libro de los Juegos” (1283) a regelui Alfonso al X-lea al Castiliei.
O alta ilustratie din aceeasi carte.
Jocul are o lunga traditie atît în Europa cît si în afara ei. Doua desene ale tablei de joc, sub forma de graffiti, au fost gasite în templul Ramesseum din Kurna, Egipt, datînd aproximativ din 1440 î.Hr. si se crede ca Egiptul este tara de originie a tintarului.
Sapaturi efectuate recent în pestera Church Hole din defileul Creswell Crags, Nottinghamshire, Anglia, au scos la iveala o piatra în care era sapat desenul tablei de tintar.[1] Descoperirile efectuate în pesterile din acest defileu arata ca zona a fost locuita din timpul ultimei glaciatiuni, dar piatra cu tabla de tintar nu a fost înca datata.
De asemenea jocul a fost jucat înca din antichitate în multe alte parti ale lumii, printre care Africa de Sud, India, Sri Lanka, China, Grecia (Acropole, Atena), Fenicia, Israel, Germania, Peninsula Istria, Irlanda si nordul Europei. Din secolul al XIII-lea se pastreaza urmele sale în peninsula iberica pentru ca în secolul al XIV-lea sa se raspîndeasca în întreaga Europa, existînd semne ca a fost jucat adesea la curtile regale ale diferitelor tari europene. În secolele care au urmat probabil tintarul a fost cel mai popular joc de societate, abia la începutul secolului al XIX-lea fiind înlocuit de jocul de sah.
Reguli si desfasurare
La începutul partidei tabla de joc este goala. Jocul se desfasoara în doua etape:
* În prima etapa jucatorii pun pe rînd cîte una din piesele proprii pe punctele tablei de joc. Aceasta etapa se încheie cînd sînt plasate pe tabla toate cele 18 piese.
* În a doua etapa jucatorii muta pe rînd cîte una din piesele proprii.
Jucatorul care începe jocul este decis fie de comun acord, fie de exemplu prin aruncarea unui zar.
Scopul urmarit de fiecare jucator este de a elimina una cîte una piesele adversarului. Pierde jucatorul care fie ajunge sa aiba numai doua piese, fie nu-si poate muta nici o piesa.
Regulile de joc, aplicate în ambele etape, sînt:
* Într-un punct nu poate fi plasata decît o singura piesa.
* Mutarea unei piese se face numai de-a lungul uneia dintre liniile trasate pe tabla de joc si numai într-un punct învecinat. Atunci cînd un jucator ajunge sa aiba trei piese, mutarea se poate face oriunde pe tabla de joc, nu numai de-a lungul liniilor.
* Cînd un jucator realizeaza un sir de trei piese proprii de-a lungul uneia din liniile tablei — configuratie numita „moara” — el trebuie sa aleaga una din piesele adversarului si s-o elimine de pe tabla de joc. Piesa aleasa pentru eliminare trebuie sa nu faca parte dintr-o moara; în unele unele variante ale jocului aceasta regula se ignora atunci cînd toate piesele adversarului sînt incluse în mori.
* În prima etapa, de plasare a pieselor pe tabla de joc, este posibil ca un jucator sa închida doua mori simultan. În acest caz unele variante permit eliminarea a doua piese ale adversarului, iar altele permit eliminarea unei singure piese.
Uneori jocul ajunge în impas, în sensul ca se repeta aceleasi configuratii de joc fara a se elimina nici o piesa. În asemenea cazuri rezultatul se poate declara remiza daca pe durata unui numar stabilit de mutari (15, 50 etc.) nu a fost eliminata nici o piesa sau daca aceeasi configuratie a pieselor se repeta pentru a treia oara.
Strategie
În prima etapa a jocului, jucatorii cu experienta nu realizeaza mori si nici nu-si împiedica adversarul sa construiasca mori, concentrîndu-se mai mult pe ocuparea unor pozitii stategice, cum ar fi cele patru intersectii de pe patratul mijlociu. Pozitiile din colturile patratelor ofera prea putina mobilitate si sînt evitate.
Configuratia în care un jucator poate realiza o moara la fiecare mutare, prin deplasarea înainte si înapoi a unei singure piese, se numeste „morisca” sau „moara dubla”. În diagrama din figura jucatorul cu piesele rosii are o astfel de configuratie. De obicei, primul jucator care reuseste sa construiasca o morisca va cîstiga partida; în exemplul dat jucatorul cu piesele rosii cîstiga chiar daca urmeaza albastrul la mutare.
Dacii si romanii
Dupa 89′ editarea a cazut in sarcina celor de la Helicon Banat, o tipografie din Timisoara care inca mai functioneaza desi in ultimii ani nu a dus-o prea bine. Editia mea este din 1991.
Daca v-am trezit niste amintiri sau macar curiozitatea, sa purcedem dar la partea practica a postului astuia : Cum sa-ti faci propriul joc ”Dacii si Romanii”.
1.Materiale necesare :
-O coala A3 sau A4 in cazul in care aveti ochi buni. Ea va servi drept ”tabla de joc”.
-Doua seturi de figurine de culori diferite selectate dupa cum urmeaza : 5 piese identice + si o piesa diferita de culoarea A si 5 piese
identice + o piesa diferita de culoarea B. Sugestia mea ar fi sa folositi zece pioni si doi nebuni de culori diferite de la un joc de sah sau varianta ‘’saracacioasa” : nasturii.
- Doua jetoane care pot fi cam orice de la bilute improvizate la nasturi : ele vor fi folosite o singura data, la inceputul jocului .
2.Regulile jocului
Exista doua tipuri de joc, cel simplu si cel cu mutari compuse. Primul este un fel de ”rush mode” al jocurilor de strategie contemporane si nu este prea inteligent. Modul era destinat initial copiilor pana in 10 ani. Al doilea mod este mai greu de explicat aici, drept pentru care am pozat pagina cu pagina manualul original al jocului Dacii si Romanii :
Descarca manualul original al jocului Dacii si Romanii (desi am editat putin la ele , pozele nu sunt prea grozave din cauza aparatului folosit si al luminii)
Nota : Eu ma jucam mai mult de-a asediul cetatii pana sa ma prind ca jocul asta avea reguli mai serioase.
3.Tabla de joc
Aici aveti mai multe variante : Fie va desenati propria tabla de joc bazandu-va pe desenul oferit in prima parte a articolului si pe manual fie o printati sau o copiati la scara mare pe cea pe care v-o ofer si pe care am facut-o in graba. Atentie : Printarea pe A3 s-ar putea sa fie anevoioasa rezolutia desenului fiind relativ mica si avand cateva probleme la nivel de culoare.
Daca va apucati sa va faceti un astfel de joc (putin probabil) sau macar sa cititi manualul ati putea arunca un ochi peste legenda de la final pe care am gasit-o deosebit de amuzanta. Este scrisa in stilul manualelor din scoala primara si descrie dacii ca pe un popor ”foarte cahttp://www.blogger.com/img/blank.giflm si pasnic” pe care romanii il ataca fara niciun motiv sau interes.
ATENTIE : Autorul acestui joc este Mircea Ivanciu si prin urmare toate drepturile de autor ii apartin (lui sau urmasilor legali). Digitizarea manualului , tabla de joc simplificata si imaginile prezentate aici apartin autorului blogului si intra la randul lor sub incidenta dreptului de autor.
[sursa krossfire]