Perete, Gropiţă, Rişcă

Nu de multe ori s-a intamplat sa-mi pierd banii de Eugenie la risca dar nici n-am castigat cine stie ce. Per total, eram "pe plus". Acolo aproape de zero dar pe plus. Era mai mult de fala, ca le spuneai celorlati:
-Am jucat cu ala si "l-am dus"! :P
Norocul ti-l mai faceai si cu mana ta, daca aveai precizie. Sau faceai complot cu vreun baiat de cartier, ca sa-l "duceti" pe "fraeru" asta ce-o venit "sa ne ia banii". Mai ieseau si conflicte, stiau ei parintii de ce nu ne lasau sa jucam asa ceva. But in the end, it was fun :)

Gropita avea reguli "serioase":
- daca nimereai groapa, se zicea ca ai dat "cloc"
- daca atingeai fisa celuilalt, se repetau aruncarile jucatorilor ale caror monede s-au atins (asta in literatura de specialitate se traduce prin: a da "tzinc")
- dupa ce aveai cea mai bine plasata fisa, le luai pe toate celelalte si le aruncai deodata inspre groapa: cele care intrau, erau ale tale, la celelalte aveai voie o lovitura cu degetu` ca sa "dai cloc"; la cele de pe marginea gropitei ("buza"), aveai dreptu` sa suflii sau sa bati din picior in apropierea fisei ca sa intre;

Tara, tara, vrem ostas!

La acest joc pot participa cat mai multi copii. Se impart in doua grupuri. Fiecare grup trebuie sa se tina de maini foarte strans.
Unul din grupuri striga: "Tara, Tara vrem ostasi!"
Celalalt grup raspunde: "Pe cine?"
Primul grup raspunde: "Pe..." si este ales unul dintre copiii din al 2-lea grup. Acesta trebuie sa alerge si sa "sparga zidul" ca sa ramana in echipa lui. Daca nu reuseste atunci va trece in echipa opusa.
Echipa care ramane numai cu un copil a pierdut.

Un alt fel de ... Frunza

Scopul jocului este sa reusesti sa iesi afara fara sa pasesti in afara careului desenat. Bineinteles ca erau ceilalti "draci" care incercau sa te scoata de pe traseu.

Mai stiam o varianta: se deseneaza cu creta pe asfalt un careu sau un drum lung si complicat, in care sa poti pasi cu ambele picioare sau doar cu unul singur. Parca era si o regula - sa nu ridici piciorul de jos. Se intampla sa-ti gauresti tenisii, dar sigur primeai altii.
Aveti grija sa nu va loviti prea tare!

Sa vina, sa vina la razboi...

Creta, minge, si bineinteles, ceata lui Papuc. Dupa ce ne certam vreo 10 min ca "io vreau sa fiu Italia, ba io, ba nu, ba da..." venea vremea sa desenam marele cerc (harta lumii - varianta simplificata). Fiecare isi alegea feliuta in care isi scria numele tarii. Apoi, ne asezam la noi in tara, unul lua mingea si o arunca in sus (cu cat mai tare, cu-atat mai bine) dupa ce striga:
"Sa vina, sa vina la razboi... / Cu turcii si cu noi ...Angliaaa" sau
“Sa traga, sa traga matza de coada si porcul de urechi... Argentinaaa"
(evident putea alege orice tara). Ceilalti fugeau cat mai departe in timp ce "razboinicul" care avea tara strigata trebuia sa prinda mingea, s-o aduca la centru si sa strige stop.
      Ca razboinic, aveai voie sa faci 3 pasi (pornind din tara ta) dupa care trebuia sa arunci cu mingea in adversar. Daca il nimereai, ii luai o bucata din teritoriu. Daca nu, iti lua el din tara ta. Intotdeauna existau comentarii "ba, ai luat prea mult" sau "iti iau numa atata ca esti pretenu meu" :)

Imparate, luminate, cat e ceasul in cetate?


Se alegea un imparat. Copiii se duceau mai departe de imparat si stateau toti la aceeasi distanta.
Fiecare copil intreaba pe rand: "Cat e ceasul la cetate?"
Imparatul le spunea cati pasi sa faca.
Erau asa:
-> pasii de furnica - pui piciorul in fata celuilalt
-> mamaliga - o saritura invartindu-te
-> pas de pitic - un pas ciuciulete
-> pestele - o saritura in fata
-> uriasul - un pas de urias.
Imparatul le putea spune si sa faca pasi inapoi.
Cine ajungea primul la imparat castiga si era el imparatul.

Omul negru

Dintr-un grup de copii se alegea "Omul Negru". El statea la distanta de grup si numea un sfetnic cu care stabilea o ora (de ex. ora 3). Sfetnicul facea parte din grup si canta impreuna cu ceilalti copii cu care se tinea de mana si toti se roteau incet in cerc:
"Ora 1 a sosit/Omul Negru n-a venit; Ora 2 a sosit/Omul Negru n-a venit; Bate ceasul ora 3... Omul Negru a venit".
Cand se ajungea la ora stabilita, Omul Negru venea in fuga si toti se imprastiau. Cel care era prins urma sa fie Omul Negru.

Teenage Mutant Ninja Turtles

Superechipa de luptatori ninja, formata din Leonardo, Donatello, Michelangelo si Rafaello care au numele unor mari atitsti celebri din perioada renascentista reusesc si ei sa se opuna fortelor dusmanului The Shredder.

The Smurfs

Ce desene animante dragute, cu Ştrumfi care locuiau in ciupercute, care fiecare avea cate un nume specific unic in toata comunitatea. Cu numele lor precum: Marele Ştrumf, Ştrumfiţa, Bebe Ştrumf şi ceilalţi consăteni ai lor au din nou probleme cu maleficul vecin, vrăjitorul Gargamel. Ajutat de motanul său, Azrael, dar şi de urâta vrăjitoare Hogartha, Gargamel le bune din nou beţe în roate ştrumfilor, care nu-şi mai pot vedea de traiul lor liniştit din cauza uneltirilor vrăjitorului. Dar ajutorul poate veni de unde nu te aştepţi şi ca de obicei în lumea albastră a ştrumfilor finalurile sunt fericite.

Captain Planet

Va mai aduceti aminte cand asteptam cu sufletul la gura desenele animate de la ora 19 de pe TVR1? Cand asteptam sa vedem cum cei 5 tineri salveaza mereu planeta de furia celor rai. Un desen animat educativ care cultiva in mintea copiilor de atunci un simt ecologit ca sa pastram si sa pretuim mediul incojurator care ne inconjoara.


Sarit Coarda



Sunt destui acei copii (acum "oameni mari") care ar putea povesti o gramada de scheme pe care le puteai face cu coarda - saritura simpla, dubla, intr-un picior, in X (tinand coarda intr-o mana), tinuta de alti 2 copii, in tandem/sincron, s.a.m.d.

Tetris

Astazi, ei au... : si

Mi-aduc aminte ca am vazut prima jucarie de-asta in piata "la rusi". Vanzatorul butona haotic doar ca sa atraga clientii. De fapt, parca aud si-acum acel "Apollo GO". :) Voila!



Sa nu uitam si de celelalte versiuni:

Sticluta cu otrava



Se strangeau mai multi copii. Unul era ales sa fie "sef". La inceput, fiecare copil se tinea de cate un deget de-al lui. Si el spunea "formule magice":
"sticluta, sticluta cu... apa, ulei, otet, carbid" (in timpu` asta isi misca mana, sa-i deruteze pe ceilalti).


La auzul cuvintelor "sticluta, sticluta cu... otrava", toti fugeau incotro apucau.
Daca te atingea trebuia sa impietresti.
Te miscai doar daca un copil trecea pe sub picioarele tale.
Jocul se termina cand reusea "amaratul" ala sa-i atinga pe toti iar ceilalti sa ramana impietriti.
Ceea ce nu se intampla nici o data :))
De fapt jocul se termina cand se oftica sticluta.

O portocala


Intr-o zi mi-ai daruit... o portocala
Eram 2 copii ce-aveau... o portocala


Sus-Jos!




Astazi se numesc Board Games si au tot felul de figurine in forma personajelor din vreun film (Battlestar Galactica, Lord of the Rings, etc). Ca sa nu mai vorbesc de regulile ultra-complicate.




Pe vremea mea insa, treaba statea cam asa: pentru jocul din imagine (Sus-Jos!) nu era nevoie decat de cativa omuleti (copii), niste pioni (conurile alea colorate din plastic, goale pe dinauntru - sau orice altceva in cazul in care erau "rozatoare" prin casa) si un zar. Atat de simplu, dar atat de frumos.

Aquafresh

Poate va aducti aminte de prima pasta de dinti colorata. Dupa o lunga perioada de timp in care invatasem ca pasta de dinti este obligatoriu alba, aceasta marca a revolutionat acest domeniu creend o pasta de dinti colorata. Desi efecul era acelasi culoarea facea diferenta.

Dune 2

Povestea planetei Dune a produs o carte legendară, un film legendar şi, desigur, un joc legendar! Sunt destul de sigur că dacă aţi venit aici, aţi fost deja o victimă a jocului! Nenumărate nopţi nedormite, întâlniri ratate... Ceea ce Wolfenstein 3D a fost pentru FPS-uri, Dune 2 este pentru strategiile în timp real. Pot să spun cu siguranţă că este mama tuturor RTS-urilor moderne. Conceptul principal este bine cunoscut: priveşti din aer, munca ta este să faci o bază bazându-te pe facilităţile disponibile şi să creezi o armată care ar reuşi să distrugă inamicul. Poţi alege oricare din casele Atreizilor, Harkonnenilor sau Ordoşilor. Fiecare facţiune are propriul set de arme, clădiri şi arme speciale. Aceasta face jocul extrem de interesant. În fiecare misiune obţii accesul la noi vehicule şi clădiri. Munca ta este să cucereşti planeta Dune. După cum puteţi vedea în imaginile alăturate, grafica nu este spectaculoasă comparând-o cu jocurile moderne, dar în 1992 asemenea complexitate, animaţii şi grafică bine implementată şi funcţională erau rareori văzute. Muzica şi suntele merită un 10, fără obiecţii. Dacă acest review nu v-a convins că acest joc este fenomenal, vă sugerez să-l descărcaţi şi să vedeţi chiar dumneavoastră. Mai târziu îmi veţi mulţumi!

Sursa

Ţintar (Moara)

Tintarul (cunoscut si sub numele de moara) este un joc de societate jucat în doi, din categoria jocurilor de strategie. Tabla de joc are desenate trei patrate concentrice si conectate la mijlocul laturilor, ca în figura alaturata. Colturile dreptunghiurilor si mijloacele laturilor sînt marcate cu puncte care arata cele 24 de pozitii în care se pot plasa cele 18 piese, cîte noua de fiecare jucator.

Istoric

Ilustratie din „Libro de los Juegos” (1283) a regelui Alfonso al X-lea al Castiliei.
O alta ilustratie din aceeasi carte.
Jocul are o lunga traditie atît în Europa cît si în afara ei. Doua desene ale tablei de joc, sub forma de graffiti, au fost gasite în templul Ramesseum din Kurna, Egipt, datînd aproximativ din 1440 î.Hr. si se crede ca Egiptul este tara de originie a tintarului.
Sapaturi efectuate recent în pestera Church Hole din defileul Creswell Crags, Nottinghamshire, Anglia, au scos la iveala o piatra în care era sapat desenul tablei de tintar.[1] Descoperirile efectuate în pesterile din acest defileu arata ca zona a fost locuita din timpul ultimei glaciatiuni, dar piatra cu tabla de tintar nu a fost înca datata.
De asemenea jocul a fost jucat înca din antichitate în multe alte parti ale lumii, printre care Africa de Sud, India, Sri Lanka, China, Grecia (Acropole, Atena), Fenicia, Israel, Germania, Peninsula Istria, Irlanda si nordul Europei. Din secolul al XIII-lea se pastreaza urmele sale în peninsula iberica pentru ca în secolul al XIV-lea sa se raspîndeasca în întreaga Europa, existînd semne ca a fost jucat adesea la curtile regale ale diferitelor tari europene. În secolele care au urmat probabil tintarul a fost cel mai popular joc de societate, abia la începutul secolului al XIX-lea fiind înlocuit de jocul de sah.


Reguli si desfasurare

La începutul partidei tabla de joc este goala. Jocul se desfasoara în doua etape:
* În prima etapa jucatorii pun pe rînd cîte una din piesele proprii pe punctele tablei de joc. Aceasta etapa se încheie cînd sînt plasate pe tabla toate cele 18 piese.
* În a doua etapa jucatorii muta pe rînd cîte una din piesele proprii.
Jucatorul care începe jocul este decis fie de comun acord, fie de exemplu prin aruncarea unui zar.
Scopul urmarit de fiecare jucator este de a elimina una cîte una piesele adversarului. Pierde jucatorul care fie ajunge sa aiba numai doua piese, fie nu-si poate muta nici o piesa.

Regulile de joc, aplicate în ambele etape, sînt:
* Într-un punct nu poate fi plasata decît o singura piesa.
* Mutarea unei piese se face numai de-a lungul uneia dintre liniile trasate pe tabla de joc si numai într-un punct învecinat. Atunci cînd un jucator ajunge sa aiba trei piese, mutarea se poate face oriunde pe tabla de joc, nu numai de-a lungul liniilor.
* Cînd un jucator realizeaza un sir de trei piese proprii de-a lungul uneia din liniile tablei — configuratie numita „moara” — el trebuie sa aleaga una din piesele adversarului si s-o elimine de pe tabla de joc. Piesa aleasa pentru eliminare trebuie sa nu faca parte dintr-o moara; în unele unele variante ale jocului aceasta regula se ignora atunci cînd toate piesele adversarului sînt incluse în mori.
* În prima etapa, de plasare a pieselor pe tabla de joc, este posibil ca un jucator sa închida doua mori simultan. În acest caz unele variante permit eliminarea a doua piese ale adversarului, iar altele permit eliminarea unei singure piese.
Uneori jocul ajunge în impas, în sensul ca se repeta aceleasi configuratii de joc fara a se elimina nici o piesa. În asemenea cazuri rezultatul se poate declara remiza daca pe durata unui numar stabilit de mutari (15, 50 etc.) nu a fost eliminata nici o piesa sau daca aceeasi configuratie a pieselor se repeta pentru a treia oara.

Strategie

În prima etapa a jocului, jucatorii cu experienta nu realizeaza mori si nici nu-si împiedica adversarul sa construiasca mori, concentrîndu-se mai mult pe ocuparea unor pozitii stategice, cum ar fi cele patru intersectii de pe patratul mijlociu. Pozitiile din colturile patratelor ofera prea putina mobilitate si sînt evitate.
Configuratia în care un jucator poate realiza o moara la fiecare mutare, prin deplasarea înainte si înapoi a unei singure piese, se numeste „morisca” sau „moara dubla”. În diagrama din figura jucatorul cu piesele rosii are o astfel de configuratie. De obicei, primul jucator care reuseste sa construiasca o morisca va cîstiga partida; în exemplul dat jucatorul cu piesele rosii cîstiga chiar daca urmeaza albastrul la mutare.

Dacii si romanii

Jocul Dacii si Romanii a fost unul dintre cele mai vechi si longevive jocuri de masa romanesti (board games, pentru ”anglofoni”). El a fost creat de Mircea Ivanciu la mijlocul anilor 70′ si urma sa fie o alternativa romaneasca istorica la jocurile similare aparute in afara tarii. Desi era destinat chipurile jucatorilor intre 9 si 12 ani, sistemul de joc si posibilitatile tactice au prins si la ”cei mari”. S-au dezvoltat mai multe variatii asupra modurilor de joc multe bazate si pe aspectul interesant al tablei de joc. Ultimele editari ale setului ”Dacii si Romanii” s-au facut prin perioada 1995-1996 desi el s-a mai gasit in librarii pana dupa 2000. Cum bine puncta cineva, ajunsese sa nu-l mai cumpere nimeni iar acum se poate vinde un set intact cu 500 RON cutia.

Dupa 89′ editarea a cazut in sarcina celor de la Helicon Banat, o tipografie din Timisoara care inca mai functioneaza desi in ultimii ani nu a dus-o prea bine. Editia mea este din 1991.

Daca v-am trezit niste amintiri sau macar curiozitatea, sa purcedem dar la partea practica a postului astuia : Cum sa-ti faci propriul joc ”Dacii si Romanii”.

1.Materiale necesare :

-O coala A3 sau A4 in cazul in care aveti ochi buni. Ea va servi drept ”tabla de joc”.
-Doua seturi de figurine de culori diferite selectate dupa cum urmeaza : 5 piese identice + si o piesa diferita de culoarea A si 5 piese

identice + o piesa diferita de culoarea B. Sugestia mea ar fi sa folositi zece pioni si doi nebuni de culori diferite de la un joc de sah sau varianta ‘’saracacioasa” : nasturii.
- Doua jetoane care pot fi cam orice de la bilute improvizate la nasturi : ele vor fi folosite o singura data, la inceputul jocului .

2.Regulile jocului

Exista doua tipuri de joc, cel simplu si cel cu mutari compuse. Primul este un fel de ”rush mode” al jocurilor de strategie contemporane si nu este prea inteligent. Modul era destinat initial copiilor pana in 10 ani. Al doilea mod este mai greu de explicat aici, drept pentru care am pozat pagina cu pagina manualul original al jocului Dacii si Romanii :

Descarca manualul original al jocului Dacii si Romanii (desi am editat putin la ele , pozele nu sunt prea grozave din cauza aparatului folosit si al luminii)

Nota : Eu ma jucam mai mult de-a asediul cetatii pana sa ma prind ca jocul asta avea reguli mai serioase.

3.Tabla de joc

Aici aveti mai multe variante : Fie va desenati propria tabla de joc bazandu-va pe desenul oferit in prima parte a articolului si pe manual fie o printati sau o copiati la scara mare pe cea pe care v-o ofer si pe care am facut-o in graba. Atentie : Printarea pe A3 s-ar putea sa fie anevoioasa rezolutia desenului fiind relativ mica si avand cateva probleme la nivel de culoare.

Zonele inrosite reprezinta ”fortaretele laterale” , cele notate cu litere sunt inchisorile iar cele ingradite cu rosu sunt cetatile. Cred ca v-ati prins care este podul, Dunarea si unde trebuie pusi soldateii. Daca nu v-ati prins, nu e bai – e totul explicat in manual.

Daca va apucati sa va faceti un astfel de joc (putin probabil) sau macar sa cititi manualul ati putea arunca un ochi peste legenda de la final pe care am gasit-o deosebit de amuzanta. Este scrisa in stilul manualelor din scoala primara si descrie dacii ca pe un popor ”foarte cahttp://www.blogger.com/img/blank.giflm si pasnic” pe care romanii il ataca fara niciun motiv sau interes.

ATENTIE : Autorul acestui joc este Mircea Ivanciu si prin urmare toate drepturile de autor ii apartin (lui sau urmasilor legali). Digitizarea manualului , tabla de joc simplificata si imaginile prezentate aici apartin autorului blogului si intra la randul lor sub incidenta dreptului de autor.



[sursa krossfire]

A fost odata, ca niciodata...

... ca daca n-ar fi, nu ne-am mai aminti!
Si cine nu-si aminteste de vremea cand era copil?